default_mobilelogo
default_mobilesplash

 

Cerbul cu stea în frunte

 

Le cerf étoilé

 

Zvonită poveste demult într-o țară,

Că-n codrul de cetini  cu crengile-n nori

Cu stea lucitoare  ce-i scapără-n frunte 

Născut fuse cerbul cu raze de zori.

 

Le bruit courrait que jadis dans un pays

Dans les bois de sapins qui grattent le ciel

Au milieu de son  front une étoile  qui brille,

Il est né le fameux cerf aux rayons irréels.

 

Când  noaptea pe munte  devine stăpână

Și  pulberi de  aur  în aer plutesc

Cuprinsă de spaime e lumea prin sate

Și  vremi de restriște bătrânii  vestesc.

 

Quand la nuit en montagne devient la reine

Et quand la poussière d'or entame l'éther

La peur, envahie alors, les villages riverains.

Les anciens vaticinent des temps délétères.

 

Ca fulgeru-n nouri  se duse  povestea

Ținutu'-mpânzidu-l,în lung și în lat,

Și astfel află cu adâncă uimire

Domniță frumoasă din neam de-mpărat

 

La nouvelle va plus vite qu'un éclair qui surgit

Dans le pays entier de long en large fait fureur

Et c'est ainsi  toute étonné qu'elle enfin a appris

La belle princesse de souche d'empereur

 

Prea bine știa că-i frumoasă,crăița

Dar parcă simțea că nu e de-ajuns

La steaua maiastră ce-n codru lumină

Oftând cu suspine,visa pe ascuns .

 

Elle le savait bien qu'elle était la plus belle

Mais en même temps elle n'avait pas assez

A l'étoile merveilleuse que le bois éclaire

En soupirant souvent elle rêvait en cachet

 

Și tot mai adesea privește-n oglinde

La păru-i  acantă în val ondulat,

Mătasă scăldată  în noapte dorită

De-o stea aurie cum nu s-a aflat.

 

De plus en plus elle s'admire dans la glace

Ses cheveux longs en or en boucles ondulés

Ainsi que de la soie, ils brillent  dans le palace

Comme éclairés par une étoile bien convoitée.

Când noaptea-n cetate se strecură somnul

Lăsându-i pe gene un dulce alean

În raze de aur se-mbracă pădurea

Și iarăși la cerb îi e gândul viclean.

 

Quand le marchand de sable traverse la cité

Et ses yeux lentement vont céder au sommeil

La forêt entière de rayons d'or habillée

Elle pense perfide au cerf de la veille au réveil

 

În somn către ziuă îi pare că vede

O stea  ce săgeată  cu razele-n zbor...

Dorințe acunse și reci o-mpresoară

Și sângele-i saltă cuprins de fior.

Vers la fin de la nuit elle croit voir de retour

Une étoile comme une flèche le ciel traversant

Des désirs cachés et froids alors l'entourent

Le sang dans les veines frissonne effervescent

 

Din vis,nădușită-n fereastră tresare

Și-n zare ,pierdută,privește la nori

Albastra pădure prelung  o măsoară

Si inima-i saltă ,cuprinsă de dor.

Elle sursaute soudain vers la fenêtre ouverte

Au lointain vers zénith regarde l'horizon

Dans la nuit la forêt d'or elle mesure à perpète

Et son cœur palpite tout à coup sans raison

 

Brădetul foșnește  tăcută cântare

Iar pleoapele-i albe ca flori se deschid

Cu ochii-i de smoală ,ea scormone-n zare,

O arșiță-i vrerea și dorul avid.

Les sapins chantent frémissant une chanson

Ses paupières s'ouvrent telle la fleur blanche

Et ses yeux couleur mure scrutent l'horizon

Son désir maudit en la brulant se déclenche

 

Cu ziua ce trece și noaptea ce vine

Dorința-i mânată de patimi  creștea

În timp ce-o paloare ciudat-o cuprinde

Iar mândra domniță  încet se-ofilea...

 

Ainsi le jour qui passe et la nuit qui  arrive

Son désir ardent en souffrance la menace

Quand une couleur pâle et même agressive

Attrape la belle fille qui doucement s'efface

 

 Tăcut e-mpăratul aflându-i de taină

 Apoi sfoară  în țară degrabă a dat,

 Că celui ce-aduce domniței steluța

 I-o dă de nevastă și-l face-mpărat.

S’attriste l’empereur apprenant son secret

Mais il fait enfin la nouvelle se rependre

Ainsi il promet  la princesse par  décret

A celui qui apportera l’étoile et sa place à prendre

 

Sosiră la curte ,cu-alai vâlvă mare

Din colțuri de lume,mulțimi de flăcăi.....

Niciunu' cu steaua-napoi nu se-ntoarse

Dar seară de seară ea tremură-n văi

 

Ils sont venus de partout en faisant du grabuge

De quatre coins du monde des braves gaillards

Mais aucun n’est revenu du lointain  refuge

Et le soir l’étoile trémulait à nouveau en brillant

 

Durerea de mamă ,în straie cernite

Se-mbracă și umblă cu negre stafii

Că nu e sfidare mai mare ca moartea

Jeliți sunt doar morții,căci vii sunt vii.

 

La douleur des mères en cernes habits

Se balade affolée comme un vrai fantôme

C’est l’affront triste de ceux qui ont péri

Pleurés à la fois par les femmes et les hommes

 

Urâtă-i  domnița cu ură de moarte

Hulit îi e dorul de cerb fermecat

Te Deum prin 'nalte biserici îngână

La ceruri  rugare , norodu-ntristat

 

Ils ont haï la princesse une vraie haine de mort

Ils ont haï sont désir pour l’étoile magique

Ils ont chanté Te Deum la main sur le claymore

Ensemble priant  pour leurs destins tragiques

 

Un principe  mândru din  țară străină

Norocul în lupte având încercat

Luându-și merinde și arme și calul,

Plecă înspre țara cu cerbul ciudat.

 

Un vaillant prince charmant d’un pays étranger

La chance dans les batailles le suivant toujours

Il prit son cheval,  l’archet, l’épée et à manger

Et il parti vers la forêt ou le cerf fait son séjour

 

Zadarnic îl roagă măicuță bătrână

Pustiei de codru ,să nu-i dea tribut...

Dar nimeni  nu-l poate abate din cale

Căci timp nu-i de sfaturi și nici de pierdut

 

En vain la vieille mère pleurant le prit d’arrêter

L’incertitude de risquer et même perdre sa vie

Car le vaillant prince charmant était déterminé

Le temps n’était pas aux conseils à son avis

 

Venind de departe ,din zările-albastre

Lăsând în durere și mamă și tat'

Trufaș făr'de seamă,cu dor de izbândă

La curte s'arată cel fiu de-mpărat

 

Venant d’un pays lointain qui est  à perpette

Il laisse ses parents en douleur et tristesse

Altier sans doute  mais un esprit de conquête

Le prince vaillant  fit ses révérences à l’altesse

-O stea fermecată  de aflu în codru

Mărite-mpărate,mă jur că va fi

În părul domniței,al meu dar de nuntă

Și chipul ei mândru-l va-mpodobi.

-Une étoile magique si je trouve dans les bois

Je te le jure Majesté et je tiendrai ma promesse

Elle sera dans ses cheveux, un cadeau à la fois

En robe de mariée pour qu’elle lance la liesse!

 

Privește-mpăratul,și judecă-n sine:  

 ''La  vorbă e nobil ,la  chip drăgălaș,

De-ar vrea să renunțe la steaua-i domnița,

Acesta mi-ar place să-mi  fie urmaș...''

L’empereur le regarde et il pense émerveillé

" Il  parle comme un noble il est assez mignon

Si ma fille la princesse renonce à son rêve étoilé

Dans la ligne de ma famille il sera un maillon"

 

Dar n-apucă vorbă să zică-mpăratul

Că palidă fată cu buzele reci

Îi zise:''o prințe, te du adu-mi steaua

Și-a ta voi rămâne de astăzi în veci.''

 

L’empereur ne réussit aucun mot placer

Que pâlie la princesse et ses lèvres gelées

Lui dit – O prince, va  l’étoile m’apporter

Et je te promets rester à toi à tout jamais!

Porni într-o seară de mai voievodul

Pe strâmtă poteca cu colb argintiu

Un corn de aramă răsună pe vale

Îndemn și speranță  i-e sunetul viu.

Il est parti le prince, c’était un soir de mai

Il prit l’étroit sentier à la poussière d’argent

La corne de cuivre résonne dans la vallée.

L’impulsion et espoir, le son le rend vaillant

 

În urmă-i se-avântă cu teamă o ceată

De tineri cu arme și câini ,la vânat

Dar nu se-ncumetă să intre-n pădure

Decât numai singur,fecior de-mpărat

 

Derrière lui élancée toute  la troupe apeurée

De jeunes bien armés avec leurs chiens

qui refuserent par peur, d’entrer dans la foret

Ainsi avança seul le vaillant prince charmant

 

Și  des ca o ceață îi pare că-i crângul

În negura nopții cum nicicând n-a fos'

Copacii-s din sticlă și-amestec de smoală

Și frunzele-s așchii din lemn de-abanos.

 

Epais comme le brouillard parait le buisson

Dans la noire nuitée comme n’a était jamais

Les arbres en verre et un mélange de goudron

Et les feuilles des copeaux d’ébénier semblaient

Iar codru-n tăcere ,cu crengile-n trepte

Pe care tristețea alunecă-ncet

Transpiră-a durere și-a spaime ascunse

Și singur e prințul în negrul brădet.

 

Et le bois en silence et ses rameaux cassés

Sur lesquelles la tristesse doucement se glisse

Suer de douleur et des grandes peurs cachées

Et seul est le prince, le bois noir son complice

Deodată-l zărește...și mut de uimire

Pe arc culcă leneș săgeata de fier...

In două despică suflarea pădurii

Și-mplântă săgeata-n  tulpină de cer...

 

De-aramă săgeată,în arc domolește

Țintind-o cu grijă în steaua de jar,

Un tremur de gheață în mână-i se-abate...

Săgeata e-nfiptă în trunchi de stejar.

 

Soudain il l’aperçoit  Il reste muet et étonné

Sur son arc  en silence il met  la flèche en fer

Qui juste  vient de fendre l’âme de la forêt

Pour finir implantée dans le grand conifère

 

La flèche aigue en cuivre sera la prochaine

Il vise attentif l’étoile de braise qui brillait

La flèche va s’enfoncer dans le tronc d’un chene

Un tremblement léger  la flèche a dévié

Ursită de aur în arc strălucește

Nervoasă-i e mâna iar ochii-i tresar

Ursită de moarte spre cerb  azvârlește

Si-o vede cu spaimă-ntr-un ciot de arțar.

 

Le sort revient alors  à la grande flèche dorée

Le prince charmant est nerveux les yeux en effroi

Souhait d’une mort certaine vers cerf est jeté

Mais la flèche s’enfonce à côté à son désarroi

Un arc de lumină deodată tresare

Halou de scânteie văzduhul umplând

Privit este prințul de cerb în tăcere

Cu ochiul albastru și limped și blând...

 

Une lumière d’arc en ciel tout à coup se forme

Un halo d’étincelles se repend dans l’éther

Le cerf regarde doux le prince derrière l’orme

Avec ses yeux bleus dans la féerique  clairière

 

Sculptat în lumină,o stană e craiul

Brazdată-i e  fața  de palizi poteci

O umbră de rouă pe frunte-i răsare

Și curge-n șuvițe amare și reci.

 

Sculpté dans la lumière le prince est  une statue

Sillonné est son visage par des long plis profonds

Une rivière de rosée s’écoule sur son front abattue

Et la coulée froide du front le fait toucher le fond

Pădurea-i căruntă în valul de raze

Ce mișcă copacii în  umbrele moi

Departe în urmă un corn de aramă

Se stinge și parcă îl cheamă-napoi.

 

Un rayon de la forêt un gris au prince délivre

Fait trembler les arbres dans des ombres doux

Très loin derrière on entend la corne de cuivre

S’éteigne doucement et l’appelle à l’autre bout

 

O clipă de piatră se-ntinde domoală

Și-o liniște seacă plutește pe prund

Doar glasuri de paseri se-năbușe-n noapte

Și doruri trecute-n aripi ascund

 

Le temps se pétrifie soudain dans la forêt infinie

Une lourde silence s’étale et domine la nature

De temps en temps on entend les oiseaux qui crient

Et un désir ardent se cache dans leur vol pur

 

Golită-i privirea de orice sclipire ...

Si-n goană nebună se-avântă curând

În scurte ecouri departe pe vale

Îi pare c-aude un corn tremurând...

 

Son regard maintenant est vide de toute lumière

Et affolé fait avancer son cheval qui court au galop

Des lointains sons  de corne dans la vallée derrière

Lui semble entendre comme des grands échos

 

Mânat ca din spate de vifori de gheață

Nervos bate prințul cu spada pe-oblânc

Și calului pinteni cu negre rozete

Setos,îi infige în coaste adânc.

 

Poussé par une force qui le prends tout à coup

Très nerveux le prince prend l’épée dans sa main

Il éperonne le cheval qui galope dans les houx

Il tape sa croupe méchamment, il devient inhumain

Și scurt ca suspinul  în clipa din urmă

Ca-n vis se aude un corn amorțit

-Ah stea blestemată se-apropie clipa

În care te-așteaptă de veci asfințit.

 

Et court comme un soupire la corne il entendu

Le son anéanti de très loin comme un cri de mort

-Oh étoile maudite maintenant  le temps est venu

Pour que je t’envois en infère sans aucun remord

Scântei efemere țâșnesc din copite

Un roi  lung de stele e drumul acum

-Îți jur năzdravane cu soare în frunte

Că astă potecă ți-e ultimul drum...

 

Des étincelles éphémères jaillissent de sabots de fer

Et comme une longue écharpe s’étalent sur la voute

Je te le jure miraculeux au soleil de ton front aurifère

Que  ce sentier dorénavant sera ta dernière route

O boltă de raze sfidând dedesubtul

Un salt de o clipă și cerbu-i scăpat.

În hăuri de sus cu cal se prăvale

Mândrețe de tânăr cel fiu de-mpărat.

 

Des milliers de rayons aveuglants bravaient le précipice

Un  saut magique et notre  cerf  d’or vient de se sauver

Un gouffre effrayant vient de s’ouvrir  il est très maléfice

Et le jeune pauvre prince charmant dedans va tomber

 Traducere Emilian Turturean www.epsylon.ro


    
 トラアイアン  1978